Rapid – FC Vaslui, cu suporteri

După incidentele de la meciul Astra – Rapid, suporterii rapidişti au primit veşti bune. Partida împotriva celor de la FC Vaslui se va disputa cu suporteri, clubul sancţionat fiind Astra, pentru proastă organizare. Aşadar, duminică va fi o nouă zi de sărbătoare pentru toţi iubitorii vişiniului. Membrii Gruppo Piteşti sunt aşteptaţi la ora 16:00, pentru a efectua deplasarea la Bucureşti.

Granata Records pe ritmuri vişinii

Ultima bară !

Cufundaţi în amărăciune, nu ştiu cât de capabili  am putea fi să descriem finalul de sezon al Rapidului. Nu avem ce face decât să sperăm în continuare, aşa cum o facem din ‘23. Personal, îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu am putut ajunge la RAPID – poli iaşi. Cu siguranţă m-ar fi lăsat corazonul. Cred cu tărie că nimic nu e întâmplător pe lumea asta. Rămânem decât cu satisfacţia victoriei împotriva echipei de lângă cimitirul Ghencea. O seară minunată, de neuitat. În rest, un nod în gât şi atât. Europa League e ratată, situaţia clubului este una incertă şi suntem condamnaţi să ne lăsăm în voia sorţii, care a ajuns să fie dictată de către George Copos. Câţiva centimetri ne-au despărţit de un deznodământ oarecum fericit, însă ultima bară ne-a amuţit complet.

Rapid 0 – 3 CRAiova

Dupa victoria din Ghencea nici nu mai conta scorul de la meciul cu Universitatea. 3 – 0 pentru olteni, iar galeria visinie canta de parca favoritii au intors scorul in 5 minute. Craiova dadea gol dupa gol, iar noi inca sarbatoream acel 1 – 2. Dupa fluierul final am luat toba si am inceput sa cantam pe coridoarele stadionului.

Deplasare GP în GHEN(ce)Ă

steaua – RAPID, meciul mult aştepat de către noi toţi, meciul unde de fiecare dată simţim cum răbunarea clocoeşte în sufletele noastre. Umilinţa suferită de-a lungul istoriei din cauza acestei directive de partid, numită steaua, ne-a înrăit de fiecare dată şi mai mult şi mai mult, aşteptând cu sufletul la gură fiecare confruntare directă. Vineri, 15 mai, ora 21:00, Gruppo Piteşti îşi anunţă prezenţa în peluza oaspete a stadionului de lângă cimitirul ghencea. Cum posibilitatea de a intra în posesia biletelor este minusculă, GP va fi reprezentat în GHEN(ce)Ă de către doar 5 membri, selectaţi în funcţie de activitatea depusă în folosul grupului. Acesta a fost numărul maxim de tichete care ne-a fost distribuit din cauză că doar 400 de bilete revin rapidiştilor în această confruntare. Următoarea deplasare va avea loc sâmbătă, 23 mai, pe Stadionul Giuleşti, la confruntarea cu Universitatea Craiova. Sperăm ca acolo să fim într-un număr cât mai mare şi să arătăm unei ţări întregi ce înseamnă suporterul rapidist. FZR !!!

Marius Pancone

Bine’ai revenit, “Dulăule” !

90 de partide, 47 de victorii, 13 meciuri încheiate la egalitate şi 30 de înfrângeri.  Acesta este bilanţul lui Viorel Hizo de-a lungul timpului ca antrenor la Rapid.  Viorel Hizo, un antrenor arhicunoscut în Giuleşti a revenit pentru a cincea oară în “lumea vişinie”, pentru a cincea oară fiind nevoit să preia echipa într-o situaţie delicată. Cunoscut drept antrenorul care i-a făcut mare pe Pancu şi Bratu, cel din urmă călcând din păcate pe căi strâmbe, Viorel Hizo a fost omul care a revigorat Rapidul de fiecare dată când l-a preluat. Nu a excelat, dar nici nu s-a făcut de râs. În relaţia cu suporterii s-a dovedit a fi un domn, recunoscând că va veni la Rapid cu sufletul deschis de fiecare dată când va fi chemat. Asta în condiţiile în care de fiecare dată după ce s-a văzut cu sacii în căruţă, un domn chel cu caracter de muiere plângăcioasă (mă scuzaţi, am o stare de greţuri, iar dacă îi pronunţ numele, mi-e frică să nu-mi fie mai rău) l-a aruncat ca pe o măsea stricată. “Vrem să ne revanşăm în faţa lui Viorel Hizo”, a declarat acel personaj nesemnificativ. Nu este momentul să ne gândim şi să socotim comentariile lui …………  pentru că avem de băgat în seamă o nouă schimbare. Nu trebuie să ne aşteptăm la 18 puncte din 6 etape rămase, dar trebuie să avem tăria să apreciem caracterul lui Hizo de-a lungul timpului vizavi de clubul nostru şi numai al nostru. BAFTTĂ “DULĂULE” !!!

Marius Pancone

Glasul roţilor de tren … de Ioan Chirilă

Despre cel mai mare gazetar sportiv al nostru nu este uşor să scrii chiar şi o aparent banală recenzie a uneia dintre cele mai mediatizate cărţi ale sale. Trebuie să-ţi placă sportul în primul rând, iar dacă mai eşti şi rapidist, jumătate din ceea ce ţi-ai propus, poţi spune că ai realizat.

Este bine de ştiut faptul că Ioan Chirilă a pătruns în minunata lume a sportului încă de tânăr, reuşind să captiveze atenţia cititorului, graţie marelui său talent gazetăresc şi nu în ultimul rând uriaşei dragoste ce a purtat-o întotdeauna sportului. A reuşit de fiecare dată să câştige publicul prin măiestrie şi simpatie, prin simplitate, indiferent care a fost aparenţa lui sportivă, dar mai ales fotbalistică, pentru că, trebuie să precizăm, vorbim despre o carte unde fotbalul este ridicat la statutul de artă. Nu trebuie omis cel mai important lucru, acela că Ioan Chirilă a simpatizat şi a iubit Rapidul.Dacă nu eşti rapidist, probabil că îţi vavfi destul de greu să înţelegi fenomenul, dar măcar poţi aprecia flerul scriitorului, iar dacă eşti rapidist, ei bine, nu te poţi înscrie în minunata galerie a Giuleştiului fără să citeşti măcar o dată această carte, să ştii să vibrezi la fiecare frază, să ai puterea de a-ţi imagina fiecare dribling al magicienilor din echipa de aur a Rapidului şi nu în ultimul rând să ştii să asculţi indiferent de starea de spirit “Glasul roţilor de tren.”

Este exact cum spunea însuşi Ioan Chirilă: “Cartea asta reprezintă reperul suporterului rapidist, e Biblia lui, e închinată momentului de glorie al uriaşei echipe de aur a Rapidului din 1967.” Anul nu este deloc unul întâmplător pentru că ilustrează, practic, marea sărbătoare a giuleştenilor: 1967 – primul titlu oficial.

Într-un articol mai vechi al Gazetei Sporturilor, Ovidiu Ioaniţoaia susţinea faptul că interviul cu Ioan Chirilă “a fost momentul său de glorie jurnalistică.” Evident că întrebările aveau legătură cu această carte: “De unde simpatia faţă de Rapid? De unde atâta dragoste faţă de sport?”Răspunsul a fost unul cât se poate de simplu, sincer şi plin de farmec:  “Pentru că Rapidul e unic prin existenţa sa, pentru că Rapidul e al omului de rând care nu visează glorie, ci doar fotbal în stare pură.” Iar despre galeria Rapidului, un alt mare gazetar, Fănuş Neagu, spunea după ce a recitit “Glasul roţilor de tren” de cinci ori: “Galeria din Giuleşti e unică, e inegalabilă, e colorată şi plină de farmec, e un adevărat “clasa I” a Rapidului, e însăşi “Glasul roţilor de tren”.”

Privind amănunţit cartea, am putea spune că scriitorul exagerează cu descrierile fotbaliştilor, cu fiecare meci în parte, cu însăşi laudele şi suspinele “Potcoavei”, dar absolut nimic nu e întâmplător. În mod cert nu este uşor să ţii treaz cititorul cu descrierea minut cu minut al unui campionat întreg. Ei bine, Ioan Chirilă a reuşit.

De ce este unică în felul ei de a fi cartea “Glasul Roţilor de tren”? Pentru că rapidiştii sunt unici, pentru că au inegalabilul mod şi devotament faţă de echipa lor favorită la bine, dar mai ales la greu. “Băiete, Rapidul merge mai departe de fiecare dată şi fără mine şi fără tine şi fără noi toţi. Rapidul e menit să zguduie sistemul, să fie iubit de oameni îngrozitor de simpli şi cinstiţi” – Ioan Chirilă. Asta spune cu adevărat tot, iar ca rapidist trebuie să “ai o inimă mare, dar mai ales sănătoasă”, pentru că exact cum spune Nea’ Vanea (Ioan Chirilă), “Rapid e viaţa … daaaaa … viaţa, cu bucuriile ei de-o clipă, cu necazurile ei de-o viaţă.”

Rapidul nu este doar o echipă de fotbal. Reprezintă mai mult decât atât. Este pasiunea extremă dusă la absolut. De la gândurile lui Rică Răducanu până la driblingul lui Greavu şi Motroc, de la “viclenia” în teren a lui Năsturescu până la fundaşul de fier Nicolae Lupescu (tatăl lui Ionuţ Lupescu) şi nu în ultimul rând povestea tragică a lui Dan Coe.

Rapid e agonie şi extaz. Ne lăsăm sufletul să danseze încă din pântec, cu Rapidul nostru unic pe-al inimii cântec. Rapidul nostru are sufletul curat, Rapid e darul pe care Dumnezeu ni l-a dat. Îţi trebuie ceva timp şi multe trăiri intense pentru a spune cu adevărat aceste lucruri. Ce chin şi ce jale la fiecare înfrângere, pentru ca apoi să te ridici şi să cânţi: “C-aşa sunt eu rapidist / Niciodată nu sunt trist”, iar victoria este de fiecare dată sărbătorită în cele mai unice şi originale moduri. Spre exemplu, după meciul de la Ploieşti disputat cu echipa locală Petrolul, încheiat la egalitate 1 – 1, când Rapidul  a devenit campioană în 1967, fotbaliştii şi galeria au devenit practic n singur tot, o singură suflar şi o singură trăire. Fanii, alături de jucători au parcurs distanţa Ploieşti – Bucureşti pe jos. Atât de mare a fost bucuria încât nu s-au oprit aici. Îndată ce au ajuns în Giuleşti, au continuat sărbătoarea până a doua zi. “Am fost o galerie şi 11 gladiatori, mereu fideli acestor culori: alb – vişiniu”. Aşa suna unul dintre mesajele suporterilor rapidişti.

Tradiţia a continuat, iar de atunci, fiecare meci al echipei de lângă Podul Grant a devenit o sărbătoare. Nu era nevoie decât de un singur lucru: “Rapid să existe.” Nu conta divizia, ci doar simplul fapt că există.

“Glasul roţilor de tren” este cartea care a făcut ca un vis să devină realitate, a format o poveste a unei echipe şi a transformat-o în mit. A fost cea care a dat tonul imnului Giuleştiului, interpretat de către Victor Socaciu: “Suntem peste tot acasă / Porţile ni se deschid / Nu-i echipă mai frumoasă / Şi iubită ca RAPID”

Finalul cărţii este unul cu adevărat apotetic: “A fi rapidist înseamnă a răbda, a cădea şi a te ridica, a trăi fiecare clipă pe puntea dintre agonie şi extaz. A fi rapidist înseamnă să înveţi de mic faptul că fără să ştii să pierzi nu te vei bucura niciodată cu adevărat de victorie” (Ioan Chirilă – Glasul roţilor de tren)

Am recapitulat o clipă de viaţă, un moment unic, o poveste, îndrăznesc să spun, “de dragoste”. În numele fericirii, al agoniei, al extazului, al tristeţii, în numele succesului şi al bucuriei, în numele culorii alb-vişinie, spun cu mâna pe inimă şi cu sufletul vibrând de emoţie: “DINCOLO DE RAPID NU EXISTĂ VIAŢĂ !!!” Aceasta este concluzia la care, prin opera sa de artă, Ioan Chirilă m-a făcut să ajung.

“Rapid este un greiere care cântă mereu iluzia că fotbalul nostru ar putea fi mai bun decât este.” (Ioan Chirilă – Glasul roţilor de tren)

Marius Pancone

Deplasare GP la RAPID – Pandurii Târgu Jiu

Toti membrii GP care vor face deplasarea la meciul dintre Rapid si Pandurii sunt asteptati vineri, 24 aprilie, ora 15:45 la gara. Deplasarea se va face cu trenul. ATENTIE! Din cauza faptului ca meciul se va termina la ora 22:30, vom innopta in Gara de Nord. Primul tren spre Pitesti va fi la 06:19 … FORZA RAPID !!!

Marius Pancone

Finala din sferturi: dinamo – RAPID

VREM  RĂZBUNARE !

ATENTIE RAPIDISTI DIN PITESTI !!!
Toţi rapidiştii din Piteşti sunt rugaţi să se prezinte la casele de bilete ale Stadionului “Nicolae Dobrin” miercuri, între orele 10:00 – 16:00 pentru a-şi procura billete pentru partida cu dINAMO. Preţul unui bilet este de 5 RON. Întalnirea generală va avea loc la ora 10:30, în faţa stadionului, iar cine nu poate să ajungă, işi poate cumpăra bilet până în ora 16:00. De altfel, începând cu ora 5, ne strângem la barul Mara (vizavi de Liceul Bratianu)….Plecarea la stadion va avea loc în jurul orei 18:30, de la Mara. FORZA RAPID !!!!

Marius Pancone

Augustus face culoar câinilor

Am fost cu toţii martorii unui meci Unirea Urziceni – Rapid care ne-a dus cu gândul la era Hizo şi la episodul când “Dulăul” retrăgea echipa de pe teren într-un meci cu FC Braşov. De această dată lucrurile nu au mers atât de departe, cu toate că politica infectă a fotbalului românesc ar mai fi meritat o palmă. Sub impulsul nervilor i-am făcut cu toţii curve şi în toate felurile pe jucători. Trecând peste acest episod, trebuie să recunoaştem că echipa a mers destul de bine la Urziceni. Un gol superb şi încă alte faze de gol. S-a văzut o diferenţă, un plus faţă de meciurile cu Dinamo şi Timişoara. Însă meciul a fost dirijat de un personaj care avea un punct clar de ţintit: Dinamo – Rapid în Cupă. “Băieţelu’ lu’ tata”, aşa te-a îvăţat domnul preşedinte să sufli în fluier? Tu ai terminat Cibernetica, dar ce ai făcut Rapidului la Urziceni ţine de lipsa celor şapte ani de-acasă. Şi-a dat drumul la joc echipa şi cobori tu bariera. Vorba aia: “Scapi de dracu, dai de tacso!”  Dacă nu ar fi urmat meciul din Cupa României i-ai mai fi arătat roşu lui Spadacio? Ţi-ai explicat vreodată cu câtă penibilitate ai gândit în secundele acelea? Dumnezeu să mă ierte, poate vorbesc cu păcat, dar la meciul cu Urziceni l-ai fi meritat pe Ganea în tricoul Rapidului să te strâgă puţin de gât, că prea ai scăpat aer în plus pe fluierul ala. Apropo, e cumva alb-roşu? Nu te sfătuim decât un singur lucru: am intrat în Săptămâna Mare, deci du-te şi te spovedeşte! Măcar în faţa lui Dumnezeu să fii şi tu curat, căci doar El te poate ierta. Servici uşor în comunele unde vei arbitra etapele viitoare! Sau te scapă tati?

Marius Pancone